Istoric

Biserica Precupetii Noi

Pe locul actualei biserici, în  anul 1713, din initiaţiva precupeţului Constantin Miulescu,  a fost ridicată o biserică de lemn, care a luat de la început numele, după ocupaţia ctitorului ei, „Precupeţii Noi”. În jurul bisericii a fiinţat un cimitir. După trecerea unui veac, biserica  s-a degradat. În anul 1814, Bârcă, măcelarul, ajutat  şi de alţi enoriaşi, clădeşte o biserică de zid.

În anul 1865, epitropia de atunci, constatând că biserica a devenit neîncăpătoare, hotărăşte mărirea ei in lungime, o zugrăveşte şi aşează o tâmplă nouă. În anul 1872, cu contribuţia credincioşilor, biserica a fost restaurată, cheltuindu-se suma de 9.875 lei. Din cauză că în cimitirul din jurul bisericii se îngropau pe lângă răposaţii parohiei şi alţi morţi – din cei veniţi din provincie şi din spitalele bucureştene – epitropia hotărăşte în anul 1873 să nu mai îngroape decât raposaţii din parohie, urmând ca în anul 1890 cimitirul să fie desfiinţat.

In 1877, epitropii: V.Blehan,C.I,Cocioveanu, în frunte cu preotul D.N.Mirodot, repară în totalitate biserica, lucrarea terminându-se în anul 1878. Încă din anul 1866, biserica avea în curtea sa şase chilii pe care le închiriase prin licitaţie.

În anul 1887, preoţii şi enoriaşii îl desemnează pe argintarul Andrei Dumitru să îmbrace cu argint icoanele împărăteşti.

Biserica Precupetii NoiÎn anul 1893, pictorul Anton Serafim zugrăveşte biserica, iar antreprenorul G. Georgescu execută reparaţii interioare şi  exterioare, care au fost finanţate cu  o sumă strânsă de la enoriasi şi cu o contribuţie din partea primăriei, astfel că, în anul 1894, locaşul este ridicat la rangul de biserică parohială.

În anul 1898, din donaţiile credincioşilor şi cu ajutorul epitropilor Gh. Radulescu şi Gheorghe Dumitrescu precum şi cu purtarea de grijă a preoţilor Ioan Rusescu şi Atanasie Niculescu, se înzestrează biserica cu policandrul cel mare cu 24 de lumini, cu două sfeşnice împărăteşti de bronz cu trei braţe şi cu un clopot de 333 kg. În anul 1914, a fost introdusă lumina electrică, iar în 1921, se repară acoperişul, se refac tencuielile şi se spală pictura, totul costând 9600 lei, sumă adunată de la enoriaşi. În acelaşi an, Ministerul de Razboi donează bisericii un clopot turnat la Uzinele Reşiţa.

Biserica este acoperită cu tablă galvanizată în anul 1926, când se spală şi se repară pictura de către pictorul Constantin Petrescu Dragu.

În cei patruzeci de ani de păstorire a preotului Antipa Florescu, biserica a fost înzestrată cu icoane ce împodobesc sfânta biserica şi astăzi.

În urma cutremurului din anul 1940, biserica a suferit mari stricăciuni. În anul 1943, prin strădania preoţilor Nicolae Cosma şi Paraschiv Dumitrescu, s-au făcut urmatoarele reparaţii: consolidarea zidurilor şi a cupolelor, construirea cafasului din beton, construirea a două mici încăperi sub cafas, ca loc de depozitare a lumânărilor şi materialelor de întreţinere, ridicarea scării de beton care asigură accesul la clopotniţă, precum şi a unui pridvor de zid, în locul celui de lemn. În anul 1945, epitropul bisericii dl. Ing. Dan Capriel suportă personal costul refacerii picturii vechi, precum şi al săvârşirii picturii noi cu diverse scene biblice, de pe pereţii şi cupolele încă nepictate.

În anul 1968, cu donaţiile acordate de Sfânta Patriarhie şi cu ajutorul credincioşilor, s-a refăcut reţeaua electrică, s-a spălat şi reparat pictura de către pictoriţa Olga Greceanu.

Stilul predominant în care este construită biserica este cel arhitectonic românesc, al bisericilor din ţara noastră. Planul este basilical, în formă de cruce, mult alungită, formând două abside semicirculare, la fel şi altarul. La intersecţia celor două abside, se ridică cupola în formă octogonală. Naosul are deasupra o cupolă semisferică, sprijinită pe zidurile laterale şi patru arce, legate monolit cu zidul. Pronaosul este acoperit cu bolţi, sprijinite pe zidurile laterale. Ferestrele bisericii sunt de factură gotică, iar unele dintre ele prezintă frumoase vitralii. În exterior, remarcăm o cornişe cu mai multe rânduri de profile, câmpul zidului este simplu tencuit, cu câte o rozetă cu motive florale. El este fragmentat de un brâu în două registre orizontale. Soclul de piatră prezintă de asemenea caracteristicile stilului românesc. La construcţie a fost folosită si cărămida, totul fiind legat cu var hidraulic.

În anul 1993, s-a refăcut exteriorul Sfintei Biserici, sub conducerea noului paroh, Marin Comănescu, numit în luna iunie a aceluiaşi an. În anii ce au urmat, s-au făcut reparaţii capitale la casele parohiale şi la casa cântăreţului, toate aleile din incinta curţii bisericii fiind asfaltate ulterior.

În anul 1997, s-au curăţat Sfintele Icoane, şi s-a spălat pictura bisericii, lucrarea fiind executată de către d-na Rodica Ursachi. În anul 1999, s-au introdus minicentrale la casele parohiale, În 1996, în urma decesului Pr. Nicolae Cosma, a venit Pr. Filip Sorin Constantin, iar în anul 2002, prin plecarea sa în Italia, locul a fost ocupat de Pr. Lect. Dr. Holbea Gheorghe.

În anul 2006, a fost amenajat în curtea Sfintei Biserici un loc special pentru aprins lumânările. În 2007, a fost ridicat in partea stângă a Sfântului Locaş un foişor în vederea săvârşirii afară a slujbelor de la marile praznice.